De când am jobul ăsta mi-am dat seama că sunt atâtea chestiuni pe care le poţi învăţa de la cei mai mici decât tine, adică mai mici ca vârstă, pentru că, între noi fie vroba, unii mă depăşesc chiar şi cu două capete.
Fie că sunt pentru ei ,, doamna de opţional’’ sau ,,doamna de română’’, copilaşii aştia m-au făcut să zâmbesc atunci când adulţii dimprejurul meu au fost nişte antipatici sau atunci când părul îmi statea groaznic, m-au făcut să râd cu aluzii destul de jenante: ,,dna, aţi uitat să vă placaţi?’’
Sunt convinsă că mulţi s-au ataşat de mine şi au învăţat să citească în ochii mei, în comportamentul meu.... rând pe rând i-am descoperit pe fiecare în parte, şi deşi nu mereu a fost totul frumos între noi, mărturisesc că nu mi-aş dori alţii în afară de ei. Şi mereu o să-mi rămână în suflet ca fiind ,,copiii mei’’.
Mai trebuie să menţionez că nu pe toti îi simt la fel de aproape de mine, ceea ce înseamnă că am şi preferaţi. Într-o ordine total aleatorie, ca la ,,românii au talent’’, o să-i fac eroi de blog, pe cei care mi-au adus atâtea zâmbete câţi nervi. O să încep cu cei la care predau limba şi literatura română. De exemplu 6 B-ul. De ei mi se rupe inima cel mai tare, pentru că ne desparţim prematur. Mai aveam atâtea chestiuni să le povestesc, iar sistemul se ambiţionează să mi-i ia. O să-mi lipseasca glăscioarele lor, care m-au scos de atatea ori din sărite, strigându-ma: doamnaaaaa, doaaamna. Mânuţele lor agitate pe sus....
Veselia lor ca şi consecinţă a veseliei mele, tristeţea lor doar pentru că eram eu tristă.... Filip şi Dănuţ cu râsul lor prostesc, Andrei cu răspunsurile lui când excelente, când din cale-afară de greşite, Andreea atotştiutoarea, Edy sau Mielu’ cu atâta bun simţ....Cristi sau Mo, cu limba lui împleticită şi tricoul cu party, Florentin sau don juan de clasa a 6-a....şi toţi ceilalţi care mi-au făcut atâtea zile de miercuri speciale, care se bucură mereu când au oră cu mine, care mă iubesc doar pentru că sunt doamna lor.
Hmmm...8D....ei chiar mi-au devenit tovaraşi. Pe ăştia i-am îndrăgit maxim şi i-am învăţat cele mai deştepte lucruri. Mi-aduc aminte de ionuţ pentru care orele cu mine cred ca au fost singurele la care mai obişnuia să ajungă....andrei, cu poantele lui de om la graniţa dintre cool şi uncool, gaby, ramona, caludia....fetele care învăţau tot ce spuneam eu, dar absolut tot....monica, pentru care am fost un calvar şi pentru care am devenit o suferinţă.... luaţi împreună , 8D-ul a fost clasa pe care mi-aş fi dorit-o întotdeauna: în tinereţe ca şi colegi, acum, ca profesor....
Dintre ceilalţi elevi de la celelalte şcoli, cu siguranţă nu o să-i uit pe cei de la 6C. Spaima şcolii respective şi febleţea mea.... sau 8A-ul...hmm..de aici o să-i cam uit pe majoritatea pentru că s-au evidenţiat într-un mare procentaj, prin chestiuni negative. Dar... să nu uit de Ines, pe care oricum o consider unul dintre copiii de la care am aşteptări măreţe, un copil de care m-am ataşat pentru că în spatele celor 13 ani si celor 1m 70 şi ceva de cm, se ascunde un sufelt sensibil şi o minte genială. De la ea am învăţat şi am aflat că jmeker te naşti, nu devii. Şi poate că au fost zile în care acestui copil i-a păsat de mine, mai mult decât altor oameni mult mai apropiaţi mie.
Deşi poate nu o vor şti niciodată, copiii ăştia reprezintă pentru mine o lume minunată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu